Armurariu

Silybum marianum (L.)


Caractere de recunoaştere: Planta: Specie de cultură anuală sau bianuală, erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă atît pe frunze cît şi la inflorescenţă, ramificată; rădăcina: fuziformă; tulpina: cu şanţuri longitudinale şi peri moi scurţi; frunze: alterne, alungit ovate, lungi de 8-15 cm, atît nervura principala cît şi cele secundare se prelungesc cu cîte un ghimpe mai lung, între care se găsesc numeroşi mai scurţi; ele sînt glabre, pătate cu alb; nu au peţiol, fiind amplexicaule (înconjură tulpina ca un guleraş); flori: tubuloase, roşii, grupate în antodii mari (4-5 cm), cu foliolele involucrului terminate în ghimpi lungi de 1-2 cm şi rigizi; fructe: achene cilindrice, cu papus.

 

armurariu
armurariu

 

armurariu,Silybum marianum (L.)
armurariu,Silybum marianum (L.)

 

Silybum marianum (L.)
Silybum marianum (L.)

 

 

Înflorire: VI-IX.

Materia primă: Fructus Cardui Mariae -, fructele - achene lungi de 6-7(8) mm, netede, de culoare galbenă brună pînă la brună-negru, uneori brune cu pete mai închise. Fără miros sau gust caracteristic.

Ecologie şi zonare în cultură: Datorită originii sale mediteraneene, necesită temperaturi ridicate în cursul perioadei de vegetaţie, mai ales în cursul înfloririi şi fructificării. Cerinţe moderate faţă de umiditate, ca şi faţă de sol (fiind contraindicate cele grele, cu apă stagnantă). Se recomandă cultura în sudul Munteniei (judeţele Ialomiţa, Ilfov, Teleorman), al Olteniei (partea dinspre Dunăre a judeţelor Olt şi Dolj), Dobrogei (judeţul Constanţa), precum şi Cîmpiei de Vest  (judeţul Timiş).

Tehnologia de cultură: Armurariul nu prezintă o preferinţă specială faţă de planta premergătoare, totuşi rezultate bune s-au obţinut cînd a urmat după prășitoare. Pe acelaşi teren poate reveni după 3-4 ani. Ca lucrări de înfiinţare se recomandă o arătură adîncă în toamnă la 30-35 cm, care se lasă în brazdă crudă peste iarnă. Cu această ocazie, în funcţie de conţinutul de substanţă hrănitoare din sol, se încorporează în sol 50-80 kg/ha s.a. fosfor şi 30-60 kg /ha s.a potasiu, iar în primăvară sub cultivator sau combinator, înainte de însămînţare, se administrează 40-50 kg s.a. azot. Primăvara foarte devreme, imediat ce se poate intra în cîmp, terenul se trece în lung şi în oblic cu grapa prevăzută cu discuri, se lucrează cu cultivatorul sau cu combinatorul în agregat cu bara nivelatoare. În aceeaşi zi cu lucrarea de nivelare a terenului se execută însămîntarea. Se seamănă cu maşina de semănat SPC-6 la intervale de 70 cm între rînduri şi la adîncimea de 3-3,5 cm. Cantitatea de sămînţă necesară pentru un hectar este de 4-5 kg cu puritatea de 98%, germinaţia de 85% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este de cca. 31,250 g, iar la un gram intră în medie 32 seminţe. Ca lucrări de întreţinere se recomandă plivirea pe rînd şi rărirea plantelor la distanţe de 18-22 cm plantă de plantă, momentul prielnic de rărire, fiind atunci cînd plantele au 3-5 frunze adevărate şi o talie de 4-6 cm; pe timpul vegetaţiei se vor da cca. 3 praşile mecanice sau manuale deoarece cultura se încheie repede şi nu permite creşterea buruienilor. Recoltarea se va face după căderea frunzelor şi în general pe măsura maturizării plantelor, prin tăierea antodiilor ajunse la maturitate cu secera. Cînd antodiile au ajuns la maturitate în proporţie de 60-80%, recoltarea se poate executa cu cositoarea mecanică. Ca timp în zi recoltarea se recomandă să se facă dimineaţa pe soare pentru a evita scuturarea.

Producţia obţinută la hectar este de 1000-1500 kg fructe. Evaluarea recoltei este similară fructelor de Coriandru sau de Fenicul.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După recoltare, antodiile se întind pentru uscare completă timp de 5-10 zile. Treieratul se poate executa în staţionar cu combina C-12 adaptată ca pentru treieratul Anghinarei sau Schinelului destinat materialului de înmulţire. După treierat, în 2 zile consecutive seminţele (fructele se trec prin vînturători sau selectorul SU-4 cu deschiderea curenţilor de aer la maximum.

Condiţiile tehnice de recepţie
prevăd ca produsul să conţină max. 1% impurităţi (resturi de codiţe şi alte părţi din plantă), corpuri străine organice- max. 1,5% şi minerale- max. 0,5%,  umiditate- max. 12%.

Compoziţie chimică: După unii autori, în plantă s-au identificat saponozide; fitomelane în uleiul volatil extras din plantă: dodeca - 1,11 - dien-  3, 5, 7, 9 - tetraină; fructele conţin derivaţi fenolici: silimarină şi alţi flavonoizi, acid fumaric etc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice
: Planta a fost utilizată în trecut ca tonic-amar stimulent al digestiei şi ca febrifug. În prezent interesează din punct de vedere fitoterapeutic fructele care acţionează asupra hepatocitelor, obţinîndu-se din ele produse farmaceutice cu acţiune hepatoprotectoare.