Brusture

Arctium lappa L. (Lappa major Gaertn.)

Brusture; Fr.: Bardane; G.: Grosse Klette; M.: Kozonseges bojtorjân; R.: Lopuh balşoi.


Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee bienală, plante erecte înalte de 1 -2 m, cu aspect foarte viguros datorită ramificării puternice şi a frunzelor mari; rădăcina: pivotantă, puternică, cărnoasă, ramificată, lungă de 30-60 cm, groasă pînă la 6 cm, brună; tulpina: se formează în anul II, păroasă, cilindrică, cu şanţuri, groasă pînă la 4 cm; frunze: cele bazale apar în primul an sub formă de rozetă, foarte mari, limb de 40-50 cm, lat-triunghiular sau ovat cu margine întreagă, verzi-închis pe faţa superioară, albicioase pe faţa inferioară datorită părozităţii, peţiol compact lung de cca. 30 cm; frunzele tulpinale au aceleaşi caractere, dar descresc cu înălţimea; flori: purpurii, tubuloase, grupate în antodii globuloase, de cca. 3-4 cm dia­metru, cu involucru cu ţepi cu vîrful întors; fructe: achene alungite de cca. 6 mm, obovate, late de cca. 2 mm.

 

Arctium lappa L.
Arctium lappa L.

 

brusture,Arctium lappa L.
brusture,Arctium lappa L.

 

brusture
brusture

 

brusture
brusture

 


Înflorire: VII-VIII.


Materia primă: Radix Bardanae - rădăcini provenite de la plante de 1-2 ani, întregi sau secţionate, în lungime de cca. 10-15 cm, spongioase, de culoare albicioasă. Miros slab caracteristic, gust dulceag mucilaginos, apoi amar.
Folium Bardanae - frunze fără peţiol de culoare verde-închis, recoltate înainte de înflorire. Fără miros caracteristic, gust amar.


Ecologie şi răspîndire: Plantă caracteristică pentru terenuri necultivate, pe marginea drumurilor şi căilor ferate, pe lîngă garduri, fiind rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. Altitudinal se întîlneşte de la cîmpie pînă în zona montană, în întreaga ţară.


Recoltare: Pentru rădăcină se face fie primăvara timpuriu (martie-aprilie) la plantele de doi ani, fie toamna (octombrie-noiembrie) la plantele de un an, deoarece peste vară este lemnoasă şi seacă. Se face cu cazmaua.
Mai rar se recoltează şi frunzele, fără peţiol, în lunile mai-iunie, înainte de înflorire.


Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Rădăcinile se spală imediat într-un curent de apă, apoi se curăţă de părţile aeriene; se îndepărtează cele seci, cioturoase, atacate de insecte. Cele groase se despică în 2-4 părţi, iar în lungime se fasonează la 10-15 cm. Uscarea se face la soare, în strat subţire, în curent puternic de aer, deoarece uscarea înceată duce la pierderea principiilor active. Pe cale artificială se usucă la 35-50°. Frunzele foarte cărnoase se usucă la umbră, într-un singur rînd, în poduri acoperite cu tablă sau şoproane, întorcîndu-se cu grijă în primele zile, zi de zi. Uscarea artificială se face la cca. 40°. Randamentul la uscare pentru rădăcini 4-6/1, iar pentru frunze 5-8/1.


Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru rădăcini ca produsul să fie format din rădăcini întregi sau secţionate la 10-15 cm, ca impurităţi admiţîndu-se max. 2% rădăcini brunificate la interior şi max. 3% rădăcini seci, lignificate, corpuri străine organice - max. 0,5% şi minerale - max. 1%, umiditate - max. 13%. Pentru frunze se admit ca impurităţi - max. 5% resturi de peţioli detaşaţi şi max. 5% frunze brunificate, corpuri străine organice - max. 1% şi minerale - max. 2%, umiditate - max. 13%.


Compoziţie chimică: cantităţi mari de inulină (cca. 40%), acid palmitic, stearic, sitosterol şi stigmasterol, cantităţi mici de ulei volatil (cca. 0,10%); vitamine din complexul B, acid cafeic etc.; frunzele conţin substanţe antibio­tice cu structura încă neelucidată; fructele un glicozid: arctiina.


Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: diuretică, coleretică şi hipoglicemiantă după unii autori. Frunzele (în special la A.minus) conţin substanţe antibiotice active şi p-gram-pozitivi.

Se utilizează în special ca diuretic şi diaforetic la hepato-renali. Extractele în furunculoză. Extern în seboree,dermatite etc. Empiric rădăcinile se utilizează în capiliţie.