Captalan

Petasites hybridus (L.) G.M.Sch.

(P. officinalis Mnch.) şi Petasites kablikianus Tausch.

Captalan ;Fr.: Herbe a la peste; G.: Pestwurz; M.: Acsalapu; R.: Belokopîtnik

 

Caractere de recunoaştere: Planta: Specii perene, cu aspect diferit după perioada de vegetaţie: primăvara timpuriu apar numai tulpini florifere, ulterior frunze foarte mari direct din rizomi; partea subterană: rizomi orizontali, groşi, noduroşi (noduri de 4-5 cm), internodii subţiri de pe care pleacă rădăcini; de la rizomi pleacă şi stoloni netezi, lungi chiar peste 1 m şi groşi de cca. 1 cm; tulpini aeriene: apar primăvara timpuriu (martie), groase, cărnoase, înalte de 13-40 cm, neramificate, cu peri deşi, albi, moi şi solzi roşietici; poartă terminal inflorescenţa; frunze: mari (putînd depăşi 80 cm), rotunde şi cu baza cordată, margine dinţată, pe faţă glabre, iar pe spate cu peri mici şi deşi care nu se rulează; peţiol lung de 30-80 cm, gros şi canaliculat la P. hybridus şi compact la P. kablikianus; flori: grupate în numeroase antodii mici, formînd un racem terminal alungit de 10-18 cm; flori tubuloase, roşietice la P. hybridus şi alb-ruginiu-gălbui la P. kabli­kianus; fructe: achene cu papus alb murdar.

 

captalan, frunze
captalan,frunze

 

captalan,Petasites hybridus
captalan,Petasites hybridus

 

captalan,Petasites hybridus
captalan,Petasites hybridus

 

captalan,Petasites
captalan,Petasites

 

captalan
captalan

 

captalan
captalan

 

înflorire: III-IV.

Materia primă: Rhizoma Petasitidis - formată din rizomi groşi, noduroşi, ramificaţi, cu noduri pînă la 4-5 cm în diametru şi inter­nodii conice, mai subţiri (2-3 cm în diametru), de culoare galben-brună pînă la brun-cenuşie (P. hybridus) şi rizomi mai subţiri , adeseori de culoare roşietică, articulaţi, cu articulele conice lungi de 2-8 cm, cu numeroase cicatrice inelare ale fostelor scuame (P. kablikianus). Din rizomi pleacă stoloni groşi de cca. 1 cm, cilindrici, netezi, foarte lungi şi rădăcini groase pînă la 2 cm în diametru. La interior rizomii au culoarea albă-gălbuie, prezentînd uneori goluri ca urme ale atacului unor larve. Mirosul este caracteristic, iar gustul aromatic amar.

Ecologie şi răspîndire: Specii care se dezvoltă mai ales la semiumbră, cu cerinţe ridicate faţă de umiditate, în special din zona montană şi de deal (în nordul ţării coborînd pînă spre cîmpie). Abundente pe malul pîraielor, în viroage umbroase şi umede, în jurul izvoarelor.

Specii răspîndite în toate zonele de deal şi munte din ţară, specia P. kablikianus urcînd pînă în zona alpină, în special în Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, Vrancea), întreaga Transilvanie şi Banat (îndeosebi Braşov, Caras-Severin,  Cluj,  Hunedoara).

Recoltare: Rizomii, împreună cu stolonii, se recoltează primăvara în martie-aprilie, la începutul înfloririi sau toamna tîrziu, cu cazmaua.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Produsul recoltat se spală imediat într-un curent de apă şi se lasă la zvîntat. Se îndepărtează restu­rile de tulpini şi rădăcinile, după care se pune la uscat la soare (sau pe timp nefavorabil în strat subţire în încăperi bine aerisite); pe cale artificială se usucă la 35-40°.

Randamentul la uscare 4-5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din rizomi cu stoloni, admiţîndu-se max. 1% impurităţi (resturi de tulpini şi rădăcini), corpuri străine organice - max. 0,5% şi minerale - max. 1,5%, umiditate - max. 13%.

Compoziţie chimică: foarte variată în funcţie de provenienţă, de specie sau hibrid, şi în special de chemotaxonul de la care derivă materia primă.

În general conţine derivaţi terpenici, în special sescviterpene cu nucleu eremofilanic; din materia primă de provenienţă elveţiană s-au izolat doi esteri ai alcoolului numit petazol: petazina şi S-petazina, iar din provenienţele cehe, în locul petazinei s-a identificat furanopetazină, furanoeremofilan, eremofilenoid, petazitolid A şi B, S-petazitolid A şi B; β-elemen, α şi β-humulen, bisabolen, petaziten etc.

Rizomii şi rădăcinile mai conţin un alcool diterpenic - ilexolul sau bauerenolul, β-sitosterol, colină, acid protocatehic, ulei volatil, zaharuri (glucoza, zaharoză, inulenină, heliantenină etc), săruri de potasiu şi magne­ziu etc.

Frunzele conţin ulei volatil, mucilagii, inulină, rezine, tanin, o substanţă amară de natură glicozidică, substanţe de natură proteică, acid α-aminoadipic, săruri minerale etc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: în trecut aceste specii , datorită proprietăţilor diuretice şi diaforetice , au fost utilizate în boli infecţioase, în special în pestă, de unde şi denumirea populară la unele popoare. Alte date se referă la utilizarea preparatelor de Petasites ca expectorant în bronşitele catarale, ca antiastmatic, ca hipotensiv etc.

Cercetările ştiinţifice din ultimele două decenii au confirmat efectele hipotensive în unele forme de hipertensiune arterială şi acţiunea antispas­tică a unor extracte sau substanţe pure obţinute din aceste specii.

Cercetările fitochimice şi farmacodinamice amănunţite efectuate în ţara noastră au stabilit că în materia primă provenind de la specia P. hybridus compusul predominant este furanopetazină, iar în P. kablikianus este kablicina şi petazinele, precum şi alţi compuşi furanoeremofilanici. Cerce­tările farmacodinamice efectuate asupra speciilor româneşti au pus în evi­denţă o acţiune antispastică intensă de tip papaverinic (de tip musculotrop), fapt care deschide perspectivele valorificării terapeutice acestor specii atît de răspîndite în Carpaţii noştri.

Confuzii: Dintre speciile cele mai răspîndite din ţara noastră cele două specii considerate ca medicinale se pot confunda cu specia Petasites albus (L.) (Gartn.). Rizomul acestei specii este însă îngust, cilindric, gros pînă la 1 cm, fără noduri şi cu stoloni relativ subţiri şi mai scurţi decît la celelalte specii. Frunzele acestei specii sînt mai late decît lungi, mai mici decît la celelalte specii iar pe partea inferioară suriu arahnoideu păroase. Scuamele tulpinilor florifere sînt ovat-lanceolate, de culoare albă-verzuie.

Cercetările efectuate la noi asupra speciei P. albus au pus în evidenţă în această specie prezenţa petazalbinei.


Podbalul, în special în stadiul tînăr, se poate confunda adesea cu Captalanul (Petasites sp.), mai ales că cerinţele ecologice sînt foarte apropiate.


Caractere de deosebire:
- rizomul la Podbal este vertical şi cilindric (la Captalan orizontal,muchiat, noduros);
- frunzele de Podbal sînt mai cărnoase şi au peri albicioşi pe spatele frunzei, care la rulare se strîng ca un fir de lînă (la Captalan perii sînt mai rari şi nu se rulează); peţiolul lor este glabru sau cu peri moi (la Captalan peri rigizi, scurţi, deşi);
- nervaţiune palmată la ambele specii: la Podbal 7-11 nervuri care se ramifică încă de la bază, la Captalan doar 3 nervuri principale;
- frunzele de Podbal verzi ţinute între palme au suprafaţa superioară rece, iar cea inferioară caldă (datorită perilor izolanţi).

 

captalan,deosebiri
captalan,deosebiri

 

Comparaţie între modul în care pornesc nervurile la baza frunzei de Tussilago farfara (T) şi Petasites hybridus (P)