Cerențel

Geum urbanum L.

Cerenţel ; Fr. : Benoit ; G. : Bene-diktenkraut ; M. : Patakmenti gyom-bergyoker ; R. : Gravilat tarodskoi

Caractere de recunoaştere : Planta : Specie ierboasă perenă, erectă, înaltă de 25-100 cm ; partea subterană : rizom cilindric, oblic, gros pînă la 1,5 cm şi lung pînă la 6 cm, cu rădăcini adventive stufoase ; tulpina aeriană : subţire, mai adesea simplă, cu peri aspri ; frunze : cele bazale dispuse în rozetă, lung peţiolate, cu 3-5 lobi penaţi, cel termi­nal fiind mult mai mare ; cele tulpi­nale scurt peţiolate, cu 3 lobi şi stipele asemănătoare foliolelor ; toate sînt dublu serate pe margine ; floa­rea : în inflorescenţe terminale, cu puţine flori erecte, cu două rînduri de sepale, petale galbene, lungi de 3-7 mm, stamine şi stile nume­roase ; fructe : polinucule caracteristice - fiecare nuculă terminîndu-se cu stilul persistent, încovoiat la capăt.

 

 

cerentel,Geum urbanum L.
cerentel,Geum urbanum L.

 

cerentel
cerentel

 

Geum urbanum L.
Geum urbanum L.

 

Înflorire : V-X.

Materia  primă: Rhizoma Gei formată din rizomi cu rădă­cini sub formă de bucăţi conice, tuberiforme, de 3-6 cm lungime şi 1-1,5 cm grosime, de culoare brună-închis. Suprafaţa rizomilor striată, prevăzută cu numeroase rădăcini neegale de 1-5 cm lungime şi 1-2 mm grosime, mai deschise la culoare decît rizomul, purtînd cicatrice care reprezintă urmele tulpinilor aeriene sau ale rădăcinilor desprinse. La un capăt al rizomului se observă urmele peţiolurilor frunzelor bazale, fin pubescente şi cu scuame brune, coriace. Fractura este fibroasă. Mi­rosul uşor aromatic reaminteşte pe cel de eugenol, iar gustul este amar, astringent. Uneori, în scopuri terapeutice, se utilizează şi părţile înflorite ale plantei (Sumitates Gei urbani).

Ecologie şi răspîndire : Plantă în general de umbră, solicită multă umiditate, soluri uşoare, afinate, răspîndită din zona de cîmpie pînă în etajul pădurilor de fag - în păduri umede (deseori în pilcuri mari, în special în pădurile de stejar), marginea apelor şi drumurilor, tufărişuri.

Răspîndită în toate judeţele ţării, mai ales în Transilvania (Caraş-Severin, Covasna), Muntenia (Argeş, Dîmboviţa, Ilfov, Prahova), Ol­tenia (Olt, Vîlcea), Dobrogea (Tulcea), Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava, Vrancea).

Recoltare : Conţinutul maxim de substanţe active îl are primăvara timpuriu pînă în aprilie inclusiv, precum şi spre sfîrşitul perioadei de vegetaţie - sfîrşitul lui septembrie pînă în noiembrie. Pe soluri de pădure afinate şi umede planta se poate trage din sol cu mîna, iar pe soluri grele cu cuţitul sau cazmaua. Se retează apoi de la nivelul co­letului.

Pregătirea produsului in vederea prelucrării: Rizomii cu rădăcinile se spală repede într-un curent de apă, apoi se pun la uscat în strat subţire la soare sau pe timp nefavorabil în camere încălzite. Artificial, se usucă la 35°. Randamentul de uscare 2,5-3/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd max. 1% impurităţi (resturi de tulpini), corpuri străine organice - max. 0,5% Şi minerale - max. 2%, umiditate - max. 13%.

Compoziţia chimică: Conţine tanin (10-18%), ulei volatil, o heterozidă - geina sau geozidul şi o enzimă - geaza, care dedublează geina în vicianoză şi eugenol. Transformarea are loc în rădăcină în timpul uscării. Rizomii şi rădăcinile mai conţin : substanţe amare, gumirezine, amidon, zaharoză, rafinoză etc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice : Datorită conţi­nutului ridicat în tanin, scade secreţiile mucoaselor, permeabilitatea ca­pilarelor şi a membranelor celulare şi prin aceasta are acţiune anti-diareică. Acţiunea hemostatică locală se explică tot prin precipitarea proteinelor din sînge. Datorită eugenolului, rizomul are proprietăţi anti­septice şi calmante.

În fitoterapie se utilizează sub formă de pulbere, infuzie, decoct, tinctură, extract fluid, în dispepsii gastrice, enterite de natură infecţioasă sau ca hemostatic în hemoragii de natură diferită, în gingivite şi calmant în dureri hemoroidale şi menstruale şi antiseptic pentru plăgi infectate. Intră în compoziţia ceaiului antidiareic, ceaiului pentru gar­gară şi în compoziţia siropului iodotanic.

Respectînd dozele terapeutice nu survin accidente. Taninurile din această specie sînt mai bine suportate de organism decit alte taninuri. In cantităţi supradozate, rizomul de Geum urbanum poate da naştere la tulburări manifestate prin greaţă şi vărsături.

Observaţii: Uneori se poate recolta şi partea aeriană a plantei în perioada înfloririi (Herba Gei urbani), care nu trebuie să conţină părţi de tulpini lignificate, frunze decolorate sau brunificate.

Confuzii: în flora R.S.R. mai sînt şi alte specii de Geum care au unele asemănări cu specia medicinală, dintre care mai răspîndite sînt :

-    Geum rivale L. - creşte în zone mai înalte (etajul montan şi alpin) şi are petale de un roşu murdar ;

-    G. montanum L. - de asemenea din zone mai înalte (păşuni alpine), are de obicei o singură floare şi stile drepte. Datorită conţinu­tului ridicat în tanin (17-25%) şi această specie poate fi utilizată în locul speciei Geum urbanum care are numai 10-18% tanin. G. mon­tanum conţine 0,20-0,35% ulei volatil, iar G. urbanum 0,52-0.65%.