Isopul

Hyssopus officinalis L.


Isop; Fr.: Hysope; G.: Ysop; M.: Izsop; R.: Issop lekarstvennîi.


Caractere de recunoaştere: Planta: Specie erbacee de cultură care creşte şi produce 10-15 ani, cu aspect tufos, lignificată la bază, înaltă de 20-60 (80) cm; partea subterană: rizom scurt, brun, multicapitat, din care pornesc rădăcini verticale; tulpina aeriană: din rizom apar mai multe tulpini ramificate încă de la bază, la partea inferioară lignificate, cilindrice, iar la cea superioară ierboase, cu 4 muchii; frunze: opuse, liniar lanceolate, lungi de 2-4 cm şi înguste de 2-8 mm, aproape sesile, glabre, lucioase, cu marginea întreagă; flori: grupate în inflorescenţe spiciforme, unilaterale, formate din dichazii, cu cîte 7-9 flori, aşezate la subsuoara frunzelor superioare, caliciul tubulos dar corola bilabiată, violetă (rar roz sau albă), cu ambele buze puternic răsfrînte şi adînc segmentate, cea superioară mult mai scurtă; caracterul absolut deosebitor faţă de alte labiate din cultură îl reprezintă modul în care cele 4 stamine erecte (dintre care 2 mai lungi), precum şi stilul cu stigmat uşor bifurcat ies cu mult în afară din corolă; fructe: nucule obovate, trunchiate, netede, lungi de 2-2,5 mm si late pe jumătate, grupate cîte 4.

 

isopul
isopul

 

isop
isop

 

Hyssopus officinalis L.
Hyssopus officinalis L.

 

Hyssopus officinalis L.
Hyssopus officinalis L.

 


Înflorire: VII - IX.


Materia primă: Herba Hyssopi - formată din tulpini nelignificate, cu ramuri neuscate, cu frunze mici lunguieţe, liniar-lanceolate lungi de 2-4 cm şi late de 2-8 mm, foarte scurt peţiolate, glabre, lucioase, cu marginea întreagă; flori dispuse în buchete la subsuoara frunzelor, de culoare purpurie, roz sau roz-albe. Mirosul aromat, gustul aromatic slab-arzător.


Ecologie şi răspîndire: Plantă cu temperament de lumină şi cu cerinţe mai mari faţă de căldură, la temperaturi mai ridicate, asigurînd un conţinut sporit de ulei eteric. Peste iarnă rezistă chiar la geruri aspre de -25° ...-30° dacă solul este acoperit. Nu are pretenţii deosebite faţă de umiditate, suportînd din al doilea an chiar perioade de secetă.


Vegetează bine pe soluri calcaroase, dar în general cerinţele faţă de sol sînt atît de reduse încît poate fi utilizat pentru lucrări antierozionale, pe locuri rîpoase, fixarea nisipurilor mobile, taluzări, garduri vii, putînd ocupa spaţii improprii altor culturi (din acest punct de vedere semănînd cu levănţica), iar datorită aspectului destul de ornamental şi în parcuri sau alte locuri publice.


Planta se diseminează şi în mod natural, putîndu-se răspîndi în jurul locurilor unde a fost cultivată.
Se recomandă cultura în Oltenia (judeţele Olt, Dolj), Muntenia (Ilfov, Teleorman, Buzău şi sud-estul judeţului Prahova), Transilvania (Hunedoara).


Tehnologia de cultură: Se recomandă ca plante premergătoare prăsitoarele sau cerealele de toamnă îngrăşate. înmulţirea se poate face pe cale vegetativă (folosindu-se butaşi sau prin despărţirea tufei) şi prin seminţe, primăvara de timpuriu sau în pragul iernii. Atît plantarea butaşilor cît şi însămînţatul se fac în arătură adîncă de 28-30 cm. Primăvara, terenul se grăpează pentru a se distruge bolovanii, după care se procedează la însămînţare sau la plantare.


Dacă planta premergătoare nu a fost îngrăşată, se folosesc îngrăşămintele chimice, după nevoile soiului, variind între următoarele cantităţi la hectar: 55-60 kg s.a. azot, 10-15 kg s.a. potasiu şi 50 kg s.a. fosfor. Fosforul se dă la arătura adîncă de vară sau toamnă, odată cu pregătirea terenului.


Însămînţarea se execută cu maşina, în rînduri, la distanţa de 50-60 cm şi la adîncimea de 2 cm. Pentru a se obţine această adîncime se scot greutăţile de la tuburi.


La hectar se întrebuinţează 4 kg sămînţă (cu puritatea de 95%, germinaţia de 75% şi umiditatea maximă de 13%), în amestec cu mraniţă sau nisip (o parte sămînţă şi 5 părţi dintr-unul din aceste materiale). Dacă în timpul semănatului terenul este afinat şi uscat este necesar ca atît înainte cît şi după însămînţare să se execute o uşoară presare a terenului cu tăvălugul.


Îndată ce se disting rîndurile se execută prima praşilă superficială pentru distrugerea crustei şi a buruienilor. Se evită acoperirea plantelor cu pămînt. La a doua praşilă se face şi răritul pe rînd. Între plante se lasă o distanţă de 20-25 cm. În primul an şi următorii se execută atîtea praşile cîte sînt necesare pentru a se ţine terenul curat de buruieni şi fără crustă. Pentru a stimula producţia de inflorescenţe se recomandă ca primăvara, înainte de pornirea vegetaţiei, să se execute tunderea tufelor.


Evaluarea producţiei se face înaintea recoltării cu 4-5 zile. Se aleg 10-15 m din diferite locuri de pe suprafaţa unui hectar, se seceră materia primă şi se cîntăreşte. Se face media pe m2 şi apoi se raportează la un hectar. Să presupunem că de pe 15 m2 s-au recoltat 17,5 kg materie primă. Media pe m2 este: 17,5/15 = 1,16 kg/m2. Raportat la un hectar:

1,16x10 000 = 11 600 kg /ha materie primă verde sau 11 600 kg : 4 kg = 2900 kg materie primă uscată, raportul de uscare fiind de cca. 4:1.


De la isop se recoltează inflorescenţele fără părţile lemnoase ale tulpinii. Recoltarea se face între orele 10 şi 17, pe timp uscat, cu secera sau cositoarea simplă, atunci cînd plantele au înflorit pe jumătate. Recolta anuală la hectar variază între 10 000-15 000 kg materie primă verde sau 2 500-3 750 kg materie primă uscată.


Pentru obţinerea seminţelor, isopul se recoltează în momentul cînd seminţele încep să se înnegrească. Plantele tăiate se leagă în snopi mici, se lasă 3-4 zile pentru a se usca, apoi se treieră. Un hectar poate produce 500- 700 kg. Sămînţa are germinaţie timp de 3-5 ani. Greutatea a 1 000 seminţe este de cea 0,9849 g, iar la un gram intră în medie 1015 seminţe. Energia germinativă este de 3 zile, facultatea germinativă de 8 zile.

 


Bolile, dăunătorii şi mijloacele de combatere: Isopul este atacat de cuscută. Ca măsură preventivă se recomandă a se evita semănatul isopului pe terenuri infectate de cuscută. Vetrele de cuscută apărute în cultură se distrug prin ardere. Pînă în prezent, la noi în ţară nu se cunosc cazuri cînd isopul să fie atacat de dăunători.

 


Pregătirea produsului în vederea prelucrării: După îndepărtarea tulpinilor lemnificate, isopul se pune la uscat la umbră, în încăperi bine aerate, în strat subţire; pe cale artificială uscarea se face la 30-35°. Randamentul la uscare cea 4/1.

 


Condiţii tehnice de recepţie prevăd ca materia primă să fie formată din tulpini nelignificate, recoltate în timpul înfloririi, admiţîndu-se un procent maxim de impurităţi de 3% (tulpini lignificate, plante brunificate), corpuri străine organice şi minerale - max. 0,5% pentru fiecare, umiditate - max. 12%. Pentru produsul în stare proaspătă condiţiile sînt aceleaşi ca la mentă.

 

Compoziţie chimică: Părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi conţin 0,5-1% ulei volatil format în special din pinen şi pinocamfen (cca 50%), sescviterpene, o substanţă amară de natură lactonică -marubiina, acid ursolic şi oleanolic, β-sitosterină, tanin, diosmină, hisopină, gumirezine, zaharuri, săruri minerale etc.

 

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Datorită componentelor din uleiul volatil, diosminei şi hisopinei, are acţiune expectorantă şi antiseptică; marubiina şi taninurile au acţiune tonic-amară şi uşor astringentă. Se utilizează în afecţiuni ale aparatului respirator, în special în bronşite cronice si astm bronsic. Mai rar se întrebuințează ca cicatrizant. Intră în compoziţia ceaiului antiastmatic, ceaiului pectoral nr. 2 şi ceaiului sudorific.