Lesbianism

 

INVERSIUNEA SEXUALĂ (Homosexualitatea)


Inversiunea sexuală constă din atracţia psihosexuală a unui individ pentru un individ de acelaşi sex. Imensa majoritate a femeilor şi bărbaţilor sînt heterosexuali, adică dorinţele lor sexuale se dirijează către subiecţi de sex opus. Există însă un procent de bărbaţi şi femei care sînt atraşi de indivizi ai aceluiaşi sex. Homosexualitatea este semnalată la aproape toate popoarele indiferent de rasă, cultură, nivel social sau profesie. Se pare că inversiunea sexuală este mai frecventă la bărbaţi decît la femei. Frecvenţa mai crescută în oraşele mari s-ar explica prin tendinţa de migrare a homosexualilor şi de stabilire a lor în centrele mari (Oliven F.J., Sexual Hygiene and Pathology, 1955).


Raportul lui lui Kinsey, Pomeroy şi Martin (1948) privind comportarea sexuală a bărbatului american, indică o frecvenţă a homosexualităţii (sau o atracţie homosexuală) de 12—30% pentru ansamblul populaţiei adulte masculine. Ca terminologie, homosexualitatea mai este denumită cu sinonime ca : „inversiune sexuală" (corespunde cel mai bine definiţiei), „homoerotism" (se referă mai mult la atracţia erotică homosexuală) ; „al treilea sex" (termen impropriu), „contrasexualitate" şi „uranism" (termeni antici care nu se mai folosesc). În medicina legală, homosexualitatea este numită „pederastie" sau „sodomie". Pentru homosexualitatea feminină se folosesc denumirile de „iubire lesbiană", „lesbianism", „saphism" sau „tribadism".

 

 

HOMOSEXUALITATEA FEMININĂ


Mai este denumită cu sinonimele : „inversiune sexuală", „homoerotism feminin", „tribadism", „saphism" sau „lesbianism".



După unele statistici se pare că homosexualitatea feminină este mai puţin frecventă decît cea masculină. Ea poate debuta în adolescenţă, favorizată de homoerotismul etapei pubertare sau poate debuta mult mai tîrziiu, în viaţa adultă.



După J. Cohen se pot distinge următoarele categorii de lesbiene :
- femei care au raporturi sexuale normale cu bărbaţii, dar pot avea în mod egal o viaţă amoroasă cu femei. Unele pot prezenta faze alternante de homosexualitate şi de heterosexualitate ;
- femei care au o aversiune totală pentru relaţii sexuale normale cu sexul masculin. Acestea sînt lesbienele reale care nu au interes erotic pentru bărbaţi, sînt indiferente la atenţiile sexuale ale bărbaţilor şi au faţă de aceştia repulsie şi teamă ;
- femei cu homosexualitate, avînd tulburări mai grave structurale a personalităţii de origine nevrotică sau psihotică.



Această clasificaţie nu este decât orientativă, deoarece în practică se pot întîlni şi alte variante intermediare sau nuanţe de homosexualitate feminină.



Femeile pot ajunge la lesbianism pe mai multe căi :
- prin iniţiere homosexuală, datorită unui mediu feminist lesbian ; ca şi în cazul altor perversiuni, lesbienele încearcă şi caută adepte printre prietene sau cunoştinţe, fiind mai uşor de captat femeile nesatisfăcute sexual şi îndeosebi cele care prezintă frigiditate vaginală ;
- din cauza unor traumatisme heterosexuale, determinate de brutalitatea primelor relaţii sexuale cu bărbatul, de impotenţa sau chiar de egoismul bărbaţilor ; acestea reprezintă pentru femei adevărate decepţii heterosexuale, care le pot arunca în braţele lesbienelor ;
- din cauza unor erori educative, care cultivă teama pentru relaţiile sexuale cu bărbaţii. La anumite fete emoţional imature, isteroide nu se cristalizează o preferinţă heterosexuală netă după faza pubertară homoerotică. Dacă asupra acestora acţionează o educaţie greşită în spiritul unor temeri faţă de bărbaţi, ele pot aluneca spre lesbianism.



Se presupune că unele lesbiene, care au ajuns la inversiune sexuală în mod accidental sau secundar unor decepţii heterosexuale, după ce au trăit acest gen de aventură, pot fi recuperabile. Lesbienele înveterate, relativ rare, nu cunosc şi nici nu vor să cunoască de loc relaţiile sexuale normale, heterosexuale.



Femeile care prezintă o anumită structură nevrotică sau psihotică a personalităţii pot răspunde la gratificaţiile homosexuale, ca şi la alte tipuri de activitale sexuală, în funcţie de oportunitatea momentului. Atît pseudolesbienele isteroide, cât şi cele aparţinând homosexualităţii simptomatice, în funcţie de experienţa sexuală trăită, se pot condiţiona preferenţial pentru homosexualitate, încît devine dificilă diferenţierea lor de lesbienele reale.



Din punct de vedere al caracterului, lesbienele pot prezenta oricare din tipurile de caracter admise, de la personalitatea civică ascetică pînă la treapta cea mai de jos, cu tendinţă agresivă.



În general, lesbienele ocazionale refuză conştient să se considere ca atare, chiar dacă în trecutul lor se regăsesc cîteva experienţe homosexuale propriu-zise. Ele încearcă să le explice ca accidente sau ca datorită unor slăbiciuni neînţelese. Este evident că existenţa în antecedente a unor astfel de manifestări homoerotice face ca viaţa lor heterosexuală să fie dificilă şi anxioasă.



Medicul se află uneori în faţa unei femei care se prezintă din punct de vedere somatic foarte feminină, dar care consultă pentru insatisfacţie sexuală sau o repulsie în raporturile sexuale cu bărbatul. O altă categorie, cea a lesbienelor reale, nu numai că sînt conştiente de tendinţele lor sexuale, dar ele îşi găsesc satisfacţie erotică în realizarea lor. Ele admit că sînt „diferite" şi numai rareori, se consideră anormale.



La femeile care prezintă perioade alternante de heterosexualitate şi homosexualitate, este uşor să se evidenţieze în timpul relaţiilor sexuale cu bărbatul componente sadice faţă de partenerul masculin sau componente mazochiste în care ele găsesc satisfacţie. Unele din acestea în timpul relaţiilor sexuale cu bărbatul, sînt obligate sa-şi imagineze un partener feminin ca să poată obţine satisfacţia sau să evite repulsia faţă de partenerul bărbat.



În ceea ce priveşte culpabilitatea, unele lesbiene conştiente de tendinţele lor, realizate sau nu, se consideră vinovate, anormale şi simt reprobarea publică, altele, dimpotrivă, nu se simt vinovate şi chiar manifestă pretenţii revendicative faţă de societate, dar mai puţin violente în comparaţie cu homosexualii masculini. În privinţa conformaţiei corporale somatice unele lesbiene sînt feminine, altele au o constituţie masculinoidă.



Lesbienele cu o astfel de constituţie masculinoidă sînt, de obicei active, dar pot fi şi pasive, încît este dificil de apreciat acest caracter după aspectul fizic. Lesbienele masculinoide active în manifestările lor încearcă să adopte imaginea parodiată a bărbatului. Această încercare se manifestă numai pe plan comportamental, prin autoritarism, duritate sau pe plan vestimentar.



Lesbienele pasive se pot căsători de convenienţă cu un bărbat sau pentru protecţie socială, dar sexual, rămîn frigide şi incapabile de o dragoste autentică cu soţul. De obicei, ele nu doresc să aibă copiii.

Lesbienele viriloide active, se căsătoresc foarte rar, exceptînd cazul cînd iau un bărbat homosexual, impotent sau bătrîn.



Unele lesbiene pot dori intens un copil (dar fără a avea un soţ permanent) şi reuşesc să-l conceapă prin relaţii heterosexuale sau recurg la a adopta un copil. Din păcate, din cîte se cunoaşte, o lesbiană reală nu-şi schimbă comportamentul homosexual prin graviditate sau naşterea unui copil. Din punct de vedere al activităţii sexuale propriu-zise, comportamentul lesbienelor se manifestă foarte diferit, mergînd de la o tandreţe excesivă pînă la tendinţa de a mima penetrarea vaginală şi coitul.



În realitate, dragostea lesbiană nu reprezintă decît o iritaţie a centrilor nervoşi erogeni, generatoare de senzaţii voluptoase, care chiar dacă ajunge la un vag paroxism, după aceasta urmează o senzaţie confuză de insatisfacţie, de incompletitudme. Unii autori chiar compară lesbianismul cu o varietate de masturbaţie.



Această iritaţie a centrilor nervoşi, repetată constant de lesbiană care nu ajunge la o detentă propriu-zisă, la o satisfacţie sexuală completă, predispune la apariţia unei întregi game de nevroze, datorită epuizării sistemului nervos central.

Profilaxia lesbianismului constă din evitarea factorilor predispozanţi amintiţi.



Tratamentul homosexualităţii feminine
este mai uşor de efectuat în cazul existenţei unei culpabilităţi sau anxietăţi cînd lesbienele sînt conştiente de starea lor îndeosebi în cazul homosexualităţii simptomatice de origine nevrotică sau psihică, cînd însăşi pacienta solicită acest tratament. În caz de lesbianism real, manifest, se încearcă aceleaşi metode terapeutice ca şi pentru homosexualitatea masculină. Prognosticul homosexualităţii feminine, îndeosebi cînd lesbiana doreşte să se trateze, pare a fi mai favorabil în comparaţie cu homosexualitatea masculină.



Importanţa biologică, socială şi medico-legală care se acordă inversiunii sexuale şi perversiunilor sexuale rezultă din conduita noastră morală privind relaţiile sexuale. Aceasta constă în a avea repulsie şi a reproba orice formă de activitate sexuală care nu este în sensul biologic şi nici uman şi care nu se încadrează in normele de conduită etică ale societăţii noastre.



Inversiunile şi perversiunile sexuale au un caracter antisocial, deoarece sînt împotriva legilor biologice, opunîndu-se procreerii. De asemenea, sînt antisociale prin tendinţa acestor pervertiţi de a contracta şi alţi adepţi, avînd un caracter de contagiozitate. Subiecţii cu inversiuni şi perversiuni sexuale inspiră oamenilor normali, repulsie instinctivă şi reprobare.

alte articole conexe aici!