Sînziene de grădină

Solidago serotina Ait.,  S.gigantea Ait.

Fr.:   Solidago; G.: Goldrute; M.: Istapfii; R.: Zolotarnik.

Caractere de recunoaştere: Planta: Specie ierbacee, perenă, viguroasă (înaltă de 1-2,5 m), neramificată (cu excepţia inflorescenţei foarte ramificată); partea subterană: rizom cilindric repent din care se formează stoloni trasanţi ce dau naştere la alte tulpini aeriene; tulpina aeriană: cilindrică, erectă, glabră (uneori numai în partea superioară slab păroasă); frunze: alterne, lipsite de peţiol, lanceolate şi glabre, cu marginea uşor serată numai spre vîrf, nervaţiune reticulată; flori: dispuse în panicule de mari dimensiuni (pînă la 30-35cm); pe ramificaţiile curbate ale paniculului sînt aşezate seriat numai pe faţa superioară, antodii lungi de 5-6 mm, cu flori galbene aurii (cele marginale sînt mai lungi decît cele de la interior); fructe: mici achene cu papus.

 

sanziene de gradina
sanziene de gradina

 

sanziene de gradina
sanziene de gradina

 

solidago gigantea
solidago gigantea

 

solidago gigantea
solidago gigantea

 

Înflorire: VII - X.

Materia primă: Herba Solidaginis serotinae prin care se înţelege întreaga plantă recoltată la începutul înfloririi. Tulpini lungi pînă la cca. 2 m, fragmentate în bucăţi de 30 cm, bogat foliate, cu frunze lanceolate, la ambele capete lung atenuate, cu antodii numeroase dispuse în panicule terminale de formă piramidală. Fără miros caracteristic, gust slab astringent.

Ecologie şi răspîndire: Planta a fost iniţial cultivată ornamental, apoi s-a sălbăticit şi s-a răspîndit mult datorită stolonilor trasanţi care formează numeroase tulpini aeriene, devenind adesea buruiană invadantă, în locuri deschise, umede, pe soluri uşoare (adesea pe nisipuri şi pietriş în zăvoaiele rîurilor).

Bazine mai importante au fost depistate în judeţele Braşov (Tohani, Zărneşti), Caraş-Severin, Bihor (în zăvoaiele Crişului). În întreaga Transilvanie este şi cultivată ornamental în grădini, în faţa caselor, prin cimitire.

Recoltare: Momentul optim este în prima parte a înfloririi (lunile iulie-septembrie), cînd plantele nu sînt trecute în fructificare. Se recoltează de la baza tulpinii întreaga parte foliată, care se taie apoi în fragmente lungi de cca. 30 cm.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Se înlătură părţile cu frunze brunificate sau îngălbenite, inflorescenţele trecute în fructificare, apoi se pun plantele la uscat în strat subţire la umbră în şoproane, poduri acoperite cu tablă, dar este de preferat uscarea artificială, deoarece împiedică transformarea florilor în fructe.  Uscarea se face la 30-35°. Randamentul la uscare 4-5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din tulpini foliate, fragmentate în bucăţi de cca. 30 cm, conţinînd max. 3% impurităţi (plante brunificate), corpuri străine organice şi minerale - max. 1 % pentru fiecare, umiditate - max. 13%.

Compoziţie chimică: Părţile aeriene ale plantei conţin cvercetină, acid solidagonic, iar în ţesutul parenchimatic al rădăcinilor, tulpinii şi frunzelor se află cauciuc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Puţin studiată sub acest aspect, în ţara noastră nu este utilizată ca plantă medicinală.

Observaţie: în scopuri medicinale se recoltează şi specia Solidago virgaurea L. (Splinuţă) - specie comună în întreaga ţară prin tăieturi de pădure, tufărişuri, fîneţe şi coaste abrupte. Materia primă Herba Solidaginis este formată din părţile aeriene înflorite ale plantei, cu frunze dispuse altern, dinţate pe margini, eliptice sau lanceolate, de culoare verde după uscare, cu inflorescenţe avînd ramurile îndreptate în sus. Florile sînt de culoare gălbuie-albi-cioasă din cauza perilor caliciului. Nu au miros, iar gustul este slab astringent.

 

splinuta
splinuta

 

solidago virgaurea
solidago virgaurea

 

solidago virgaurea,splinuta
solidago virgaurea,splinuta

 

Această specie la care se întrebuinţează uneori şi rădăcinile conţine inulină, tanin, substanţe amare şi cantităţi mici de ulei volatil (rădăcina) şi saponozide, ulei volatil, substanţe amare, taninuri catehice şi cvercetină (în părţile aeriene). Are acţiune diuretică şi antihemoragică, fiind utilizată destul de rar în artrite, menoragii sau ca expectorant, precum şi în uzul extern ca cicatrizant în plăgi.

Caractere de diferenţiere dintre aceste două specii sînt următoarele:

- rizomul este noduros, oblic, fără stoloni (la S. serotina aceştia sînt întotdeauna prezenţi, iar rizomul este fără nodozităţi);

- frunzele inferioare sînt ovate, lung peţiolate, nervaţiune penată (la S. serotina toate sînt lanceolate şi cu nervaţiune reticulată) ;

 

diferentieri intre sanziene de gradina si splinuta
diferentieri splinuta-sanziene de gradina

 

(Solidago serotina Ait. : A - aspectul plantei; B- forma frunzelor bazale la S. serotina(S) şi S. virgaurea(V))

- inflorescenţele sînt mai strînse, de tip racem cu antodii mari de 1 - 1,5 cm (la S. serotina sînt extinse, de tip panicul cu antodii mult mai mici 5-6 mm).

O specie cu portul foarte asemănător cu S. serotina este Solidago canadensis L. (tot Sînziană de grădină), avînd următoarele caractere de diferenţiere:

 

solidago canadensis
solidago canadensis

 

- tulpina şi frunzele, mai ales pe dos, au peri scurţi şi deşi (la S. serotina tulpinile sînt glabre, iar frunzele pot avea peri cel mult pe nervuri, pe faţa inferioară);

- la antodii florile marginale sînt egale cu cele centrale (la S. serotina cele marginale sînt mai lungi decît cele centrale).

Conţine substanţe asemănătoare cu cele ale speciei S. virgaurea, în America fiind utilizată pentru proprietăţile diuretice.