TRANSSEXUALISMUL ŞI TRANSVESTITISMUL

 

  În cadrul sexului psihologic sau psihosocial-comportamental se pot distinge două aspecte : cel de identitate sexuală, ceea ce se traduce prin convingerea individului că aparţine unuia din sexe care în mod normal este concordant cu celelalte niveluri de sexualizare şi al doilea aspect este acela al rolului sexual care se expri­mă prin atitudinea, modul de comportament, conform identităţii sale sexuale, într-un anumit context social cultural.

 

  Identitatea sexuală se formează de timpuriu, în cursul primilor ani şi după Stoller  (citat de Haynal A. - Med. et. Hyg., 990, 1971 ) este influenţată de trei factori : morfologia organelor genitale externe, de modul de comportare al părinţilor faţă de copil (considerat băiat sau fată) şi de factorul biologic. Identitatea sexuală este influenţată în mod cert de ima­ginea corporală, aceea de a poseda sau nu penis. Factorul biologic, sexul gonadic joacă un rol mai ales la sexul masculin. Castraţia masculului determină o modificare a comportamentului sexual, in­diferent dacă se face înainte sau după pubertate, în timp ce castra­ţia femelei nu produce modificări ale comportamentului sexual (A. Haynal). Factorii educaţionali, deprinderea unei atitudini, obiceiuri sau jocuri de tip masculin sau feminin, în cadrul rela­ţiilor părinţi-copil, sînt cei care determină în cel mai mare grad sexul psihologic sau psihosocial comportamental.

 

  Transsexualismul este o tulburare de identitate sexuală, cu o discordanţă între sexul psihologic şi celelalte niveluri de sexualizare (sexul genetic, gonadic, gonoforic, genital extern, hormonal pubertar). Transsexualul are un sentiment irezistibil de apartenenţă la ce­lălalt sex, fără să prezinte o ambiguitate sexuală la nici un nivel, în transsexualism, primează o tendinţă compulsivă, o dorinţă asiduă de a-şi schimba sexul anatomic în sensul sexului opus cu care se identifică psihologic, pentru care individul se adresează chirurgu­lui. Transsexualismul se întîlneşte la ambele sexe. În timp ce băr­batul cu transsexualism este convins că aparţine sexului feminin, femeia cu transsexualism nu este mulţumită cu sexul său anatomic şi este convinsă că aparţine sexului masculin.

 

  Transvestitismul sau travestirea heterosexuală, se caracterizează numai printr-o dorinţă erotică de lungă durată sau episodică de a se îmbrăca şi a juca rolul unui subiect de sex opus. În timp ce in­dividul cu transsexualism are convingerea că este o femeie, cel cu transvestitism nu are nici un dubiu asupra identităţii sale, sexu­ale masculine, ci are numai o dorinţă intrinsecă de a se simţi fe­meie şi de a juca un rol feminin. Individul travestit heterosexua! ar dori să fie totodată femeie şi bărbat, sau să se considere o fe­meie superioară, posesoare şi a sexului masculin. Alături de tra­vestirea completă în femeie, există şi o formă de travestire parţială, în care individul se mulţumeşte să poarte numai unele piese vesti­mentare feminine, ca de exemplu, desuuri, chiloţi.

 

  Sub termenul de eonism, se înţelege o travestire heterosexuală episodică asa cum a fost practicată de cavalerul în Eon în seco­lul al XII-lea.

 

  Subiecţii cu transsexualism doresc cu orice preţ schimbarea sexului anatomic cu cel opus şi cum acest lucru este imposibil de realizat ei (ele) se nevrozează, fac psihoze depresive şi pot ajunge pînă la automutilări şi sinucideri. Un caz citat de Binder şi-a găsit liniştea abia la 42 de ani după ce a fost castrat şi i s-a modificat sexul civil. Incidenţa sinuciderilor şi atentatelor la sinucideri prin­tre transsexuali şi travestiţi depăşeşte media sinuciderilor din rîndul homosexualilor declaraţi (Oliven F.G., Sexual Hygiene and Pathology, Philadelphia-Montreal).

 

  Privind explicaţia transsexualismului, Stoller, care a adus con­tribuţii de seamă asupra acestei deviaţii psihice, susţine că la baza acestei tulburări de identitate sexuală stă o condiţionare psihică precoce greşită de natură educaţională, în condiţiile oferite de o intimitate excesivă între mamă sau anturaj şi copil. Sexul genetic al acestor indivizi nu a fost găsit modificat, fiind normal (Barr, Holb, Lucien, d'Gennes, Kallman). Unii autori ca F. Neumann şi H. Steinbeck  care s-au ocupat de influenţa hormonilor asupra comportamentului sexual atribuie un rol perturbărilor hormonale din faza de diferenţiere sexuală hipotalamică a foetusului, la su­biecţii cu transsexualism şi transvestitism.

 

  La şobolan şi la cobai, impregnarea precoce a hipotalamusului cu hormoni de sex contrar indică o inversiune a identităţii sexuale; dar, a extrapola aceste date la om, ar fi o ipoteză gratuită, după cum afirmă H. P. Klotz.

 

  Erhardth şi Money în 1967 au arătat că hormonii androgeni influenţează "tiparul" psihicului. Ei relatează că la fetiţe născute din mame tratate cu substanţe gestagene cu efecte androgenice în timpul sarcinii şi care au fost urmărite între 3 şi 14 ani, au prezentat modele psihice băieţeşti (tom boys) exteriorizate prin modul de a se îmbrăca, tipul de jocuri preferat etc. Acelaşi model de comportament masculin îl prezintă şi fetele cu sindrom androgenital congenital (prin hiperplazie suprarenală congenitală), în care se produce o hipersecreţie de androgeni încă din viaţa intrauterină aşa cum arată Hinmann (1951).

 

  Ținînd seama de aceste constatări şi de studiile lui Stoller, trans­sexualismul se poate defini ca o intersexualitate psihică în care există o discordanţă între sexualizarea neurocomportamentală din etapa perinatală şi celelalte niveluri de sexualizare care o preced şi o succed. La această componentă de sexualizare neurocomporta­mentală deficitară şi înnăscută se adaugă o tulburare de identitate sexuală dobîndită printr-o condiţionare greşită şi precoce de tim­puriu, de natură educaţională.

 

  Terapeutica transsexualismului pune probleme multiple şi grele medicului practician, uneori greu sau imposibil de rezolvat. Prin tratament chirurgical şi psihoterapie efectuată de către un specialist, se pot spera unele rezultate, mai ales pentru bărbatul transsexual.

T. Stoica ( Sexologie, Ed.med., Buc., 1975 )