VAGINITA

 

Femeia care suferă de vaginită are fie o scurgere vaginală mai abundentă, fie o senzație de arsură sau mîncărime în zona vaginală. Nu e o problemă neobișnuită pentru femei, se produce adesea, fiind la o 1/3 din femei cauza principală pentru care se duc la ginecolog.

Pacientele cu asemenea simptome nu-și pot vedea de viața lor socială și profesională obișnuită. Poate fi, de asemenea, semnul unei boli mai grave, cum ar fi cancerul de tract genital sau GONOREE ori infecția cu CHLAMYDIA. Din această cauză, e important ca femeile cu simptome vaginale recurente să apeleze la medic și să nu se trateze singure.

Există diverși agenți infecțioși care pot provoca vaginita. Cei mai obișnuiți sînt microbii (vaginitele bacteriene), Candida și Trichomonas vaginalis. Deși toate trei afecțiunile au simptome asemănătoare, se deosebesc totuși prin anumite caracteristici clinice.

Pacientele care suferă de vaginită bacteriană au scurgere persistentă, urît mirositoare, mai pronunțată adesea în timpul actului sexual, cînd vaginul a fost expus ejaculării masculine. Această afecțiune vaginală impune un tratament cu antibiotice fie local, fie sistemic.

Pacientele cu Candida prezintă adesea scurgeri vaginale și mîncărimi după ce iau antibiotice sistemice din alt motiv, cum ar fi un abces dentar sau o inflamație a faringelui. Deoarece aceste simptome sînt cauzate de prezența Candidei albicans în vagin, tratamentul se face cu medicamente antimicotice.

Pacientele cu Trichomonas vaginalis au de obicei o scurgere vaginală persistentă, neplăcută. Ca tratament se administrează metronizadol oral. Partenerii sexuali masculini pot fi purtători asimptomatici ai bacteriei și trebuie să se trateze și ei. Există și alte forme de vaginită.

Înainte de menopauză, femeile pot acuza disconfort vaginal și senzația de arsură din cauza lipsei de estrogen. Aceste simptome se pot ameliora prin folosirea estrogenilor administrați local, vaginal, sau sistemic. Evident, vor fi folosiți numai după un control pelvian riguros, care să elimine altă patologie pelvină.

La femeile active sexual, scurgerea anormală se poate datora infectării colului uterin cu Neisseria gonorrhea, Chlamydia trachomatis sau Papilo virusul (HPV). Prezența primelor două poate fi determinată prin culturi de laborator și toate trei pot fi depistate prin tehnici ADN. Primele două microorganisme sînt bacterii și trebuie tratate cu antibiotice.

Trebuie să se trateze de asemenea și partenerii sexuali masculini. HPV se tratează prin îndepărtarea prin laser a țesutului anormal, cu acid tricloracetic sau cu 5-fluorouracil .

Altă cauză obișnuită a vaginitei este alergia. Sursele cele mai obișnuite sînt gelurile contraceptive vaginale, cremele vaginale antifungicide, supozitoarele și ejacularea masculină. În majoritatea cazurilor, cauza reacției alergice nu se poate determina. Pentru multe din aceste femei, antihistaminicele pot fi de ajutor. Vaginita rămîne o problemă medicală complexă. Necesită o evaluare medicală pentru a asigura un diagnostic exact și un tratament corespunzător.